18 Aprilie – 5 Mai 2018

 

SCALAROMANA – un parcurs. Ori un destin? Se prea poate. Și de la un capăt la altul eu, mereu eu și totuși mereu schimbat. Două evenimente suprapuse spațial, decalate însă cu un sfert de secol, în ambele clamînd libertatea. Atunci rebel, pierdut în mulțime, cu aparatul de fotografiat atîrnat de umăr, acum singur, renunțînd deliberat la privilegiul vederii – poate darul cel mai de preț al omului – și vederea devenită privire, auzirea devenită ascultare, întors către sine căci, în chip miraculos, totul îți este dat de la bun început. Ceea ce îndeobște numim realitate obiectivă, la care ne raportăm și spre care arătăm permanent, este o realitate consimţită. Lumile imaginate de om încep şi se termină cu el. În el. Individul îşi îndreaptă privirea spre lume cu întreg arsenalul de care dispune şi o reclădeşte, clipă de clipă, în cheie proprie. Înțelegerea lui se mişcă pe arcul propriei conștiințe, urmărește firul unui un raționament, se confruntă cu experiențe diverse, parcurge etape, ca mai apoi să se întorcă de unde a plecat, adică la el însuşi – Q.E.D. și cercul se închide.

 

En

SCALAROMANA – a route. Or a destiny? It may be. And myself, from from one end to the other, always myself, and yet always transformed. Two events, spatially overlapping, yet separated by a quarter of century, both cheering the idea of freedom. Rebel, back then, lost in the crowd, with his camera hanging on his shoulder, yet alone, at the moment, willingly giving up the privilege of eyesight – perhaps man’s most precious gift – and the eyesight, which has turned into eyesight, the hearing which has turned into listening, returned to himself as, miraculously, everything is given to you from the very beginning. What we universally define as an objective reality, the one we connect to, the one which we permanently reveal, is an admitted reality. The worlds imagined by man start and end up with him. In himself. The individual directs his look to the world with the whole arsenalhe owns and reconstructs it, moment by moment, according to his viewpoint. His comprehension develops within the frames of his own conscience, it follows the line of a certain reasoning, it copes with different types of experience while undergoing some stages, then it returns to the context he left behind, mainly to himself – Q.E.D. and the cicle closes.

Gabi Stamate (n. 1958, Ploieşti) trăieşte şi lucreză în Bucureşti. Este interesat de aspectele teoretice legate de domeniul filosofiei artei cît şi experimente în zona foto/video, instalaţie şi new media.

 

En

Gabi Stamate (born in 1958, Ploieşti) lives and works in Bucharest. The artist is interested in the theoretical aspects regarding both the domain of art philosophy and experiments in the photo/video area, installation and new media.