SPAŢIU DE ARTĂ CONTEMPORANĂ

Galeria Calina

Alina Cristescu şi Romul Nuţiu s-au gândit în urmă cu şapte ani la un spaţiu de artă contemporană, ceva între un incubator ce reprezenta universitatea şi o grădină de iarnă ce concretiza muzeul. Deliberat ori nu, spaţiul numit Galeria Calina a funcţionat după o regulă impusă de Roberta Smith, critic de artă la New York Times, ‘plăcerea este o formă importantă de cunoaştere’. Privată şi intimă galeria a căutat să cureţe reacţiile academice, să renegocieze poziţiile romantice pierdute de arta contemporană, să influenţeze discursul estetic. Fie că vorbea despre frumos, fie că vorbea despre eficacitate, galeria preţuia reacţia.

Eminenţa artistului şi eleganţa jurnalistei au folosit practica critică faţă de spaţiu. Când îl construieşti bine, spaţiul fixează imaginea.

Angajat profund critic faţă de modernism, Romul Nuţiu s-a folosit de strategia modernistă pentru a reduce scopul galeriei la calităţiile esenţiale. Pictura ca mediu, ca practică, ca experienţă vizuală şi în mod special pictura abstractă, coerentă şi optimistă se integra perfect în procesul de a face arta în contextul istoriei artei. Artiştii emergenţi formaţi în jurul unui ‘late’ Nuţiu rămân consecvenţi realizărilor modernismului, tensiunilor reprezentării, abstracţionismului şi reuşesc să contureze în continuare această moştenire. Romul Nuţiu aduce aura şi carisma şi antrenează galeria pentru lifestyle. Galeria cunoaşte însă şi un ‘late’ Nuţiu deschis spre erezii… structuri deductive şi seriale, abstracţia monocromă, analogiile psihologice, regiona-lismul, moartea picturii în postmodernism. Un Romul Nuţiu predispus experimentului.

Alexandra Titu, Ileana Pintilie, Constantin Prut, Pia Brînzeu, Dan Hăulică, Emil Moldovan, Olivia Nițiș,
Robert Şerban, Cristian-Robert Velescu, Marcel Tolcea, Ciprian Radovan, Carol David, Ruxandra Demetrescu,
Liviana Dan, Diana Marincu, Rose Marie Barrientos se hotărăsc să-i susţină teoretic proiectul interesat atât de modernism cât şi de avangardă.

Alina Cristescu vine pregătită dintr-o zonă a culturii vizuale care nu mai este dominată de imaginea pictată şi este interesată de rolul public al artei. Cadourile socio-vizuale aduse cu chic radical de Alina Cristescu sunt experimentul, curatorii, programul ‘lunch conversations’ şi o ţintă clară, renaşterea urbană curentă, Timişoara a fost şi trebuie să rămână o metropolă frumoasă şi modernă.

După şapte ani galeria este un cub alb cu problemele unui spaţiu social. Are temele şi vulnerabilităţile, utopia şi presiunea, riscul şi panica comentariului asemenea multor instituţii de artă. Dar are şi o identitate puternică. Depăşind cinismul multor galerii, foloseşte angajamentul social ca material. Practica de artă axată pe transparenţă, feminism, identitate, pune tot mai multe întrebări…care sunt priorităţile, ce teme trebuiesc studiate, care sunt metodele eficiente, care sunt exemplele, care sunt caracteristicile, care este contextul, care sunt şansele, care graniţele, care este transparenţa… Proiectele curatoriale propuse în gale-rie de Olivia Niţiş şi de Diana Marincu au accentuat această relevanţă socială şi prezenţă în propriul lor timp.

Cu o agendă prelucrată critic, cu disponibilitatea de a se angaja în alte medii şi spaţii deschise, cu o bună zonă de contact între atunci şi acum, Galeria Calina îşi pregăteşte cu claritate reverenţa poziţiei.

Liviana Dan,
2013