23 Noiembrie 2015 – 7 Ianuarie 2016

Cum a rezolvat Cobilanschi poezia naturii

După lupta de guerilla cu arta și cu instituția de artă Claudiu Cobilanschi se radicalizează asupra istoriei pedagogiei silvice / egal natura / din Timișoara și nu numai. Măsurată silvic natura este perceptivă și evocativă. Cu o topică diversă: plante, culoare, nori, vreme, morfologie, geologie, fenomenologie. Ce îl determină pe un artist antrenat cu subiectele puterii politice să accepte o întâlnire aproape intimă cu natura? Aparatele lui de cercetare sunt ochiul, intuiția și imaginația. Descrierile rămân artistic subiective, cu forme de idealism filosofic. Stilul este cel al integrării personalității artistului și al unui fel de grijă care aduce soliditate. Concepția poetică intuitivă este disponibilă pentru înțelegerea analitică. Nu este o experiență este o idee. Gândirea este mai interesantă decât cunoașterea, dar nu așa de interesantă ca observația.
Gândești, cunoști, observi. Istoria pedagogiei silvice / egal natura / devine o construcție intelectuală pentru lucrurile din natură. Natura rămâne independentă, eternă, spirituală.

Liviana Dan

Claudiu Cobilanschi trăiește și lucrează la limita nesigură dintre arta și media, folosind ca jurnalist diverse medii vizuale și beneficiind ca artist de conflictele acestora. Testează aceste limite în diverse spații alternative ParadisGaraj, Die Kunsthalle, Platforma și Salonul de Proiecte / Anexa MNAC, București, Depo Instanbul, Kunsthalle Winterthur, NBK Saar, Motorenhalle Dresda ș.a.