4 Iulie – 12 August 2016

For english bellow

 

Program: luni-vineri | 10:00 – 18:00, sâmbătă 11:00 – 15:00

Observația asupra transformărilor socio-politice locale și internaționale implică un angajament artistic care plasează arta la nivelul unui instrument activ de formulare a opiniilor critice față de sistemele care guvernează având un foarte important rol social, de modelare și orientare socio-politică. Instrumentalizarea artei nu este un concept străin de regimurile politice de-a lungul frământărilor istorice, însă arta ca instrument critic anti-sistem, asumată individual sau de grupuri de artiști și artiste vine ca o realitate relativ recentă în conștiința practicanților și beneficiarilor artei. Artistul este un om al timpului său care poate funcționa ca un filtru al realităților colective inconfortabile, mizând pe o poziționare clarăfață de mecanismele sociale și politice, fără ca rolul său să fie epuizat unidirecțional.

Proiectul recent al lui Cătălin Burcea, Im Feeling Better Day by Day!, asumă comentariul post-modern asupra mecanismelor repetitive, rutinei și ratării sensului unei existențe subordonate puterii politice care decide și creazăcontextele unor destine individuale și colective. Alienarea, absența ca gap moral și intelectual, anduranța și absurditatea menținerii locului puterii și iluzia puterii, frustrarea socială și inadaptarea, denunță prin video, print, pictură, obiect… pierderea sensului, consecințele și ironizarea acestui proces. Ironia structurează peisajul dezolant al unei civilizațiiînghițite de utopii politice ieftine, de un imaginar infantil și maniacal din care cineva încearcă să iasă. Exit-ul din ce în ce mai ilizibil îți lasă alternativa revoltei sau pe cea a tăcerii. Există o direcție filozofică în abordarea artistului care întreabădezolat: încotro? Im Feeling Better Day by Day! este afirmația ironic-depresivă a celor care dincolo de victimizare afirmăo stare interioară determinată de factori externi, invită la relaționare și la un aproape nesperat wake-up call.

(Olivia Nițiș)

 

 

EN

Schedule: from Monday to Friday | 10:00 a.m. – 6 p.m., Saturday 11:00 a.m. – 3 p.m.

The observation of local and international socio-political transformations involves an artistic commitment that places art at the level of an active instrument for the formulation of critical opinions on the governing systems with a very important social role in shaping socio-political orientation. Art instrumentalization is not a foreign concept of political regimes throughout the historical turmoil, but art as a critical anti-system tool, assumed individually or by groups of artists and women artists comes as a relatively recent reality in the consciousness of art practitioners and beneficiaries. The artist is a person of his / her time who can act as a filter of collective uncomfortable realities, relying on a clear positioning towards social and political mechanisms, without exhausting his/her role unidirectionally.

Catalin Burcea’s recent project, Im Feeling Better Day by Day!, assumes the post-modern comment on the repetitive mechanisms, on the routine and the sense of failure subordinated to the political power that decides and creates contexts for individual and collective destinies. Alienation, absence as moral and intellectual gap, endurance and absurdity in preserving power positions and the illusion of power, social frustration and inadaptation, denounces through video, print, painting, object… the loss of meaning, the consequences and bantering process. Irony structures this desolate landscape of a civilization swallowed by cheap political utopias, by an infantile and maniacal imaginary from which someone is trying to get out. The Exit, increasingly illegible, gives you the alternative of uprising or that of silence. There is a philosophical direction in the artist’s approach asking in desolation: where to? Im Feeling Better Day by Day!is an ironic-depressive statement of those whom beyond an inner state of victimization caused by external factors, call for connectedness and an almost unexpected wake-up call.

(Olivia Nițiș)